buna strainule...

M-am hotarat intr-o zi sa te astept si am plecat dis-de-dimineata fara sa apuc macar sa-mi beau cafeaua. Razi pentru ca stii ca nu ma pricep sa fac cafea dar mereu ai spus ca voi compensa prin modul in care sorb din ceasca. Erai fascinat mereu de asta iar eu te credem neconditionat... Imi amintesc ca am lasat ibricul pe foc desi m-ai invatat sa folosesc filtrul, si lingurita noastra "regala" zace poate si acum pe masa langa ziarul de ieri pe care am invatat tot de la tine sa-l citesc azi, caci stirile par mai placute a doua zi...
Voi astepta. Desi stiu ca o sa astept in zadar, voi continua pentru ca am impresia ca am uitat deja drumul spre casa desi l-am parcurs atatea dimineti la rand incercand sa te observ prin crapatura din zid unde priveam noaptea stelele. Ai sa fi uimit dar n-am calculat bine carul mare si cred ca erau doar niste stele oarecare pentru ca de la balconul meu nu le vad niciodata. Sau poate erau doar indragostite de rama ferestrei tale... Avem atatea sa ne spunem de atunci dar eu nu ma mai pot deslipi de asteptare, poate nu vei veni niciodata sau poate o vei face: eu te voi saluta cum o facem inainte sa ne cunoastem iar tu te vei intoarce si o sa ma privesti tot ca atunci, si o sa-mi spui "buna ziua" cum isi spun strainii care stiu ca nu se vor cunoaste niciodata. Vei fi strainul meu iar eu iti voi spune "buna strainule" in gand pentru ca mi-ar fi frica sa rostesc cuvintele, in esenta lor par atat de straine si ma inspaimanta.
Am sa te astept o vesnicie sau poate chiar mai mult si stiu ca s-a demodat asteptarea... nu pentru ca as vrea sa te revad, doare sa te revad, ci pentru ca m-am obisnuit sa te astept pe trepte imaginandu-mi discutii patetice despre vreme pe care sa le purtam ore in sir... Poate ai uitat dar imi place sa conversez cu usa ta aramie imaginandu-mi ca in sfarsit ai vopsit-o in albastru cum imi doream eu.
Paradoxal, mereu am urat sa astept si poate de-asta intarzii intodeauna. Mereu. Dar nu de azi, nu de ieri si nu de saptamana trecuta pentru ca acelea au fost cele mai frumoase clipe de asteptare din viata mea. Asa ca nu veni! Nu te intoarce! Lasa-ma sa te astept iar daca vei dori sa ma revezi poate o sa-ti scriu o scrisoare cand ma voi impaca cu postasul care ma uraste de cand nu ne mai scriem zilnic sau poate o sa-ti dau numarul meu de telofon cand o sa mi-l amintesc...
Sau iti voi propune un joc sa vezi cum asteptarea devine placuta, sa ne asteptam reciproc, in locuri diferite pentru ca merita sa traiesti din asteptari...

6 comments:

cat de frumos poate sa fie :X:X:X:X...doamne, si tu ziceai sa nu-l publici...e superb. si da, asteptarea merita. atunci cand stii ca ai pentru ce sa astepti. ba nu, spun prostii. e frumos sa astepti si atunci cand nu esti sigur daca are rost. asta ne face speciali. asta ne face indragostiti cu adevarat. cand astepti timp de 4 ani si 8 luni...si tot nu stii ce vrei, si tot nu stii daca o sa primesti vreodata. si nu stii daca-l mai iubesti, dar stii ca daca l-ai vedea pe strada inima ti-ar bate nebuneste si ti s-ar taia rasuflarea. pentru toate astea merita sa astepti, asa cum te asteapta si altii si te vor mai astepta multi de-acum incolo. merita pentru ca iubesti si merita pentru ca esti om. merita pentru ca vrei sa merite.

 

merita sa astepti?tu nu vezi cat de nerabdator e timpul?...mie, de exemplu imi place sa astept vacanta, imi place sa astept sa sune telefonul, sau sa primesc mesaje...dar nu as mai fi atat de naiva incat sa-l astept pe "El". ploua , eu sub umbrela, el trecand..stii Mo.cred ca l-am inchis in ploaia aia de atunci... cred ca in realitate numai ploaia aia ne a unit pe noi. pe tine, Mo te-as astepta in statie, pentru ca intr-o zi am gresit troleul... Ah cat de nesuferite pot fi asteptarile uneori! dar la cate lucruri te poti gandi in momentele alea sub pretextul asteptarii.

 

"buna stainule"...e funny, nu te teme de esenta lor...e puternica, prea puterinca;), precum un pafum ce-ti trezeste anumite simturi...:P

 

tocmai ti-am scris adineauri un comment..doar ca acest individ cu monitor nu ma invatat din prima cum sa-l folosesc!are si el ceva uman..in fine..asteptarea e frumoasa atunci cand nu astepti pe nimeni.cand astepti pur si simplu ceva, fara sa stii ce...e frumoasa atunci, pentru ca nu ai pe cine da vina.nu-l cunosti pe intarziat!

mi-e acum mi-ai deschis apetitul pentru asteptat ink nu stiu cat timp pana sa ajung la intalnirea programata de un prof cu miros de tigara.am o intalnire cu istoria..bineinteles cu interes!scoala asta..ce tirani ne face!si mai ales profii de istorie...

 

eu am invatat sa cred ca asteptarea e frumoasa mereu...:)

 

mah Bujor =))=)) ce-i cu nunmele asta?! acum stiu si io ca esti Teo.:*