"Amintirile sunt intodeauna frumoase pentru ca intamplarile urate nu merita tinute minte." mi-a spus bunica mea candva. Cred ca de atunci m-am gandit obsesiv la amintiri si uneori din plictiseala alteori din dorinta arzatoare am incercat, fara sa reusesc, sa le clasific in amintiri importante sau mai putin importante.
Cum ne dam seama care conteaza mai mult pentru suflet? Cand putem spune siguri pe noi "a fost cea mai importanta intamplare din viata mea" fara sa parem din afara superficiali? Care e criteriul care sa diferentieze atat de bine sarutul acela fulger din prima iubire, discutia filozofica de la rasarit, malul marii, prima nota buna, prima zi de lucru, prima colega de banca, persoana iubita, noi, cerul , ziua de nastere, implinirea unei dorinte?
Amintirile sunt pastrate in jurnale frumos copertate, legate in piele sau incuiate zi de zi cu strictete, in fotografi sau poate in scrisori de dragoste dar cel mai adesea se intiparesc in memoria noastra umana insarcinata sa le pastreze pana la uitare. Ele ne fascineaza, ne nelinistesc sau ne zapacesc dar fac parte dintr-un trecut ce a fost, devenind primi pasi ai unui viitor ce va urma.
"Azi" se va transforma maine in amintire... Imi amintesc: am inceput sa scriu crezand ca voi afla care este cea mai importanta amintire din viata mea fara sa-mi dau seama ca rasunsul se creionase demult... o intamplare cu adevarat importanta nu este atunci cand o tii minte pur si simplu ci cand iti amintesti ca ai rememorat-o de atatea ori...
Tag de la Irina: Care e cea mai mare inventie din toate timpurile? Nu e chiar inventie dar cu siguranta e important: cuvantul.

Da-mi doar trei motive sa rad...

Da-mi doar trei motive sa rad si ia-ma de mana... zi-mi doar trei lucruri pentru care merita sa zambesc azi cand am 17 ani si nu 16, azi cand sunt nu trista ci melancolica, azi cand stiu ca am viusat frumos dar nu-mi mai amintesc fiecare detaliu, azi cand am primit zeci de mesaje cu "la multi ani", azi cand am senzatia ca ma iubeste toata lumea doar pentru ca e ziua mea, azi cand inca ma mai chinui sa aleg cea mai frumoasa zi din viata mea, azi cand ar trebui sa stiu mai multe dar prefer mai putine, azi...
Lasa palmele noastre sa se atinga si indeplineste-mi tu mie o dorinta frumoasa fara sa suflu in lumanari... Da-mi doar trei motive sa rad , doar trei din cele o mie care asteapta sa fie alese iar eu voi zambi pentru ele...

Bilant lunar

Iunie a trecut mai repede decat mi-am inchipuit vreodata. Imi amintesc ca m-am despartit de ea mai greu decat in ceilalti ani, mai trist decat de alte luni dar putin mai optimista decat de restul schimbarilor.
Ce mi-am dorit luna aceasta: In primul rand am vrut sa retraiesc copilaria si am facut-o amintindu-mi cela mai frumoase momente. Apoi, mi-am dorit sa "visez iubire si sa-mi iubesc visele" dar am realizat ca e o dorinta de mult indeplinita si mai tarziu am sperat sa am mereu 16 ani si sa-mi gaseasca cineva trecutul ingropat langa o banca...
Dorintele se implinesc fara sa sti, fara sa iti doresti macar vreodata. Iata cateava care s-au indeplinit fara sa fiu constienta ca imi doresc, abia mai tarziu cand ele erau deja intamplate am realizat.: am vazut rasaritul si mai apoi la intoarcere am zarit din tren apusul amintindu-mi de toate lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in ultimul timp, afland rasupusul la o intrebare care mi s-a pus de nenumarate ori dar pe care am ignorat-o si tragand o concluzie.
In primul rand trebuie sa-ti spun ca soarele e minunat cand paraseste marea in favoarea cerului dimineata. Apoi voi adauga faptul ca nu am stiut pana acum sa raspund, desi am fost intrebata de prea multe ori "ce as face daca m-as putea intoarce in timp?" Nu as schimba nimic, mi-am dat seama privind spre trecut si desi as fi tentata sa retraiesc la nesfarsit fiecare secventa frumoasa am decis ca, daca as avea posibilitatea sa calatoresc in timp as renunta la ea pentru ca nu mi-as mai aminti cu atata bucurie trecutul.
Si, ca o concluzie mi-am dat seama privind intinderea mare de apa ca lumea e intodeauna fericita la mare. Poate ca in sufletul ei e trista, ca plange in camera de hotel, singura, seara dar ziua mereu rade fiindca valurile ii gadila talpile pline de nisip si de vise...

Stiu ca iunie s-a sfarsit de cateva zile dar mi-am permis acum, dupa ce tot ce am scris mai sus a devenit doar o amintire frumoasa sa-mi mai pun o ultima dorinta asa ca pentru inceput de iulie...Imi doresc ca pe viitor sa scriu mai frumos, sa iubesc mai mult, sa creez mai des, sa sufar mai putin si nu in ultimul rand imi doresc ca orice s-ar intampla, oricand sa am zece secunde in care sa uit ca ma maturizez, in care desi adult sau batran sa stiu ca exista ceva mai presus de tine, de noi care sa-mi supravegheze fericirea asta copilareasca.
Tocmai am vazut o stea cazatoare! poate macar de data aceasta o sa cred in noroc pentru ca si azi pare sa-mi surada...