la revedere, strainule...

M-am hotarat azi sa renunt si pariez ca zambesti cu subanteles fiindca sti ca nu-mi sta bine rolul de lupatoare, mereu amuzandu-ne cand, in zilele speciale de miercuri jucam teatru pe o scena improvizata, iar eu greseam doar ca sa-ti vad zambetul, doar ca sa te aud tachinandu-ma iar eu sa ma prefac suparata ca tu sa ma impaci.
Voi pleca. Desi mi-ar fi placut sa fim impreuna ca in romanelele americane, "pana ce moartea ne va desparti" dar stiu ca nu crezi in povestile siropoase.
Poate ca aveai dreptate cand imi spuneai dimineata, la micul nostru dejun pe podea ca finalurile fericite nu exista pentru ca mereu e o continoare. Cred ca atunci m-ai invatat sa pescuiesc castraveti murati intre 3 si 10 centimetri din borcan si sa-i mananc cu miere desi am urat-o intodeauna. Uite ca am descoperit ca ai un talent desi mereu ma contraziceai cand spuneai ca doar eu sunt cea talentata, faci lucrurile sa para mai frumoase. E dovedit! M-ai facut sa scriu lucruri minunate despre asteptare iar azi m-ai facut sa iubesc si despartirile desi dor uneori.
Am sa-ti fac cu mana din statia de autobuz pentru ca intodeauna mi-ai spus ca as fi un dezastru la volan. Apoi o sa port discutii stupide cu calatorii pe care nu-i cunosc caci sti cat de mult imi plac strainii. O sa fie o zi speciala in care eu voi fi rebela mergand in sfarsit fara bilet iar tu vei pleca mai departe fara macar sa ma observi, tinandu-ma de bara, langa domnisoara cocheta pe care o criticam impreuna.
Mi-e dor sa-ti aud vocea in gand cand iti citesc ultima scrisoare in timp ce autobuzul s-a oprit la semafor. M-am razgandit! Sti ca nu-mi pot lua un angajament niciodata si aveai atata dreptate cand povesteai de continuari . Ma intorc la usa ta care incepe, mi se pare, sa capete reflexe albastre. Imi las geanta pe scari si de data asta voi apasa soneria prefacandu-ma ca am uitat ca e mereu sricata.

11 comments:

Orice sfarist e un nou inceput, cata vreme pastrezi in minte si suflet doar clipele frumoase. Dar daca nu e musai sa fie un sfarsit e si mai bine..;)

 

foarte frumos! imi place ce scri si cum scri! multumesc!

 

m-a intristat...textul asta are miros de ploaie.poate pentru ca despartirile au si ele miros de ploaie?

 

Tu vorbesti despre o despartire sau despre un nou inceput?
Oricum..iti urez bafta indiferent de decizia pe care ai luat-o :)

 

chiar au existat zilele alea de miercuri SPECIALE?? eu cred ca exista in continuare.hai, tu m-ai invatat ca fiecare zi e cea mai importanta si k fiecare clipa are doar inceput, ai uitat??si ce daca soneria era stricata??crede k nu e, farra s te prefaci.Si, poate se repara! daka nu, poti s bati.:) din cate am inteles eu, u nu voiai sa fie sfarsitul acolo. si, asa k mergeai mai departe..dar in minciuna..te prefaceai. oare e bn??

 

mie de obici imi e prea frica de finaluri, si ma razgandesc si eu mai mereu cand spun GATA!... dar si "intoarcerile" astea au farmecul lor.. :)

 

adina: nu e chiar o despartire, vezi finalul:)multumesc pentru comment
ana: multumesc, despartirile sunt in general un nou inceput nu?
teo: nu, nu am uitat.. si nu era o minciuna sau poate ca da, o prefacatorie dar una care te face sa te simti bine, imaginandu-ti ca cel de pe cealalta parte de va auzi venind chiar daca soneria nu merge...in pus nu bat fiindca imi place sa astept ( vezi prima parte a acestui post, "buna srainule")
erika: ai surprins exact esenta, multumesc

 

gandeste-te ca orice s-ar intampla...asa a fost sa fie.cu impacare sau fara.things always happen for a reason, asa ca priveste mereu inainte(oricat de penibil suna).

 

strainul tau stia k o sa te intorci, de aceea te-a lasat sa pleci, altfel ar fi plecat q tine.

 

ah, great ideas, despartirile par ceva trist dar parca mereu au ceva poetic si magic in ele
:)