Dragă călător ce vei găsi această scrisoare,




Îmi place să merg cu trenul. Mi-am închipuit de fiecare dată că mă va duce într-un loc pe care nu l-am mai văzut niciodată dar care să nu-mi aducă nicio schimbare. Am crezut tot atunci că drumul e mai important decât destinaţa deşi iubesc enorm locurile. Opririle nu sunt plictisitoare, nu-ţi face griji. Te fac să filosofezi pe file albe de hârtie pentru că întodeauna cuvintele sunt mai puternice decât orice pod construit.
Nu te întrista dacă nu ai o companie plăcută, poţi oricând să te refugiezi în amintirile tale. Să-ţi aminteşti că ai făcut poze, că ai iubit pentru o seară sau două, că te-ai stropit cu suc de portocale sau că "ai închis marea în ochi". Să-ţi aminteşti oricând, orice, fie plăcut sau dureros. Pentru că toate amintirile sunt bune şi pe toate le vei păstra în valiza pe care o porţi tot timpul cu tine. Cât despre companie... chiar lângă mine s-au aşezat două necunoscute care au decis să-şi împărtăşească viaţa. Dacă te întorci de undeva să nu te întristezi pentru că, cu siguranţă te aşteaptă cineva în fiecare gară, la fiecare oprire pe şine gata să te primească cu braţele deschise. Iar dacă pleci spre ceva să nu-ţi fie dor pentru că sunt locuri în care amintirile devin cele mai frumoase lucruri. Poate ne vom vedea cândva călătorule. Poate îţi voi zâmbi şi nici măcar nu mă vei recunoaşte... dar îţi vei aminti cu siguranţă de rândurile mele.



Cu dragoste, cea cu care ai împărţit locul în tren fără să-ţi dai seama
P.S. M-am întors din vacanţă şi promit să scriu mai mult de aici înainte.