septembrie 2008



Nu mă las uşor impresionată. Sau cel puţin exista o perioadă în care chiar credeam asta. Mi-am dat seama că există o mică şansă să mă înşel astăzi când am făcut primul pas să mă împrietenesc cu papagalii mei noi şi frumoşi despre care am crezut că nu mă vor iubi niciodată sau când am ajuns în dreptul liceului în ultima mea "prima zi de şcoală" şi am simţit din nou emoţia aceea din clasa a cincea când îmi era dor de învăţătoare şi frică de profesori. Sau să fii fost doar vremea de afară cu ploaia şi frigul, cu medalionul meu pe care şi acum îmi e greu să-l dau jos de la gât, sau vântul, umbrela, scrisoarea din aprilie 2007 sau "mâine nu ai cum să mai visezi"sau melodia aceasta pusă obsesiv pe repet dar astăzi nu am respectat unul dintre cele zece lucruri pentru clasa a XIIa.
Iar mâine...tot toamnă, tot noi, tot frunzele căzute în parcul prin care nu trec niciodată înainte de şcoală de teama să nu-mi placă prea mult imaginea porumbeilor pe care îi hrănesc de fiecare dată.
a! şi mirosul de ploaie pe care ştiu că-l iubesc .

Am minţit. Nu ştiu dacă timpul e de vină pentru că nu scriu prea des şi poate sunt doar eu cu starea mea confuză. Sau frica de a dezamăgi. Încerc să schimb asta.