Să-ţi spun o poveste. Sau mai bine lasă-mă să-ţi cânt un cântec fără să-mi aminteşti că-s afonă. Să ţi-l şoptesc la ureche în timp ce-ţi mângâi părul... nu ceva siropos, ceva puţin ritmat, simplu, fără subînţelesuri. Poate chiar melodia aceea pe care o ascultam în cafenelele plictisite de ploaie sau când priveam împreună bradul împodobit din oraş cu ciocolata noastra caldă şi cu geanta mea amuzantă... când uitandu-te la mine vedeai tot ce eu n-am văzut niciodată.
Aminteşte-mi cum e să visezi deşi am ştiut asta întodeauna doar pentru că ştiu cât de mult îţi face plăcere. Apoi arată-mi poze alb-negru pentru că le iubesc şi explică-mi-le pentru că mereu mă prefac că le interpretez greşit.
Azi nu va mai fi special. E singura zi în care îti propun să adoptăm normalitatea de care ne amuzăm întodeauna. Am să te las să mă ţii de mână cum fac oameni obişnuiţi, am să renunţ la toate cuvintele acelea care te fac să râzi când ţi le şoptesc şi vom discuta despre vreme cu ploaia curgându-ne pe obraji ca-n filmul acela clasic pe care l-am urmărit împreună şi acum a devenit un clişeu.
Am observat că a venit toamna şi n-aş fi băgat de seamă dacă n-aş fi privit pe fereastra autobuzului care mă duce de fiecare dată în alte locuri, aşa cum fac oamenii obişnuiţi. Sau ei nu fac asta? vreau să te prefaci că n-ai citit tot ce am scris până acum pentru că tocmai am încălcat pactul nostru secret şi m-am gândit la lucruri speciale în timp ce-ţi faceam un cadou nătâng pentru ziua noastră normală. Mărturisesc că am uitat că am prmis ca astăzi să mă gândesc doar la modă şi televizor cu toate că nu ştiu nimic despre niciuna.
Îţi vei da singur seama pentru că mereu pari să-mi ghicesti gîndurile. De fapt sunt sigură că m-ai imitat şi de data asta şi ai încălcat şi tu promisiunea. Şi dacă tot am dat amândoi greş promite-mi că vom avea o singură zi obişnuită pentru că astăzi a fost altceva.