Exista lucruri la care nu ne aşteptăm niciodată. Care ne iau prin surprindere de parcă am fi trăit până atunci liniştiti în globul nostru de sticlă. Fie bune sau rele sunt lucruri care ne despart viaţa în înainte şi după, în eu de acum şi eu de atunci. Ne fac mai puternici sau din contră ne răvăşesc atât de tare încât uităm cine suntem. Există lucruri pe care e imposibil să le uităm oricât am încerca. Care ne rămân întipărite în minte şi care ne vor influenţa fiecare zi de acum încolo.
Nu cred în noroc. Nu pot să cred în noroc când fericirea mea de atunci are urmări triste astăzi. Când îmi amintesc că de ziua mea m-am crezut norocoasă iar în ziua de astăzi am aflat cât de mult mă înşelasem. Când a fi fericit înseamnă a nu-i lăsa pe ceilalţi să fie sau că binele, cel care învinge întodeauna poarta o mască ciudată de care ne temem.
"Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe." spunea Octavian Paler. Şi asta pentru că fiecare fericire pierdută aduce cu ea o mare tristeţe. Sau poate pentru că niciodată fericirea din prezent nu aduce tot fericire în viitor.
Trecutul e cel care ne face să urâm schimbările. Toate amintirile acelea frumoase ne fac să nu vrem să creştem, să ne maturizăm. Dorim să rămânem la 16 ani când aveam totul. Când nici prin gând nu ne trecea că lucrurile nu au tot timpul o explicaţie. Că timpul trece şi oamenii sunt neputicioşi în faţa lui, că uneori lipsa cuvintelor nu înseamnă frumuseţe şi dragoste ci nepăsare şi durere.
Îmi amintesc că tot atunci credeam că n-am să cresc niciodată. În naivitatea mea optimistă m-am gândit că voi fi prima care va învinge timpul şi voi dezvălui apoi secretul. Parcă a trecut o singură zi de atunci. Sau poate un secol dar timpul, cel cu care am stat de multe ori la o cafea şi pe care am crezut că-l voi păcăli a fost bineînţeles, mai puternic decât mine.
Lucrurile nu mai au un scop. Pentru mine cea de acum au încetat să mai aibă. Sau poate doar eu am încetat să mă mai gândesc la ele. Contează să stii când aşteptarea nu mai e necesară. Să realizezi că uneori încercările tale sunt fără rezultat. Să înveţi când destul înseamnă prea mult sau când prea puţin înseamnă deloc. Dar sunt lucruri în care credem cu ardoare, care ne fac să uităm cât de realişti suntem.
Dacă aştept sfârşit? Niciodată. Chiar dacă el există sau nu.

3 comments:

nu te-am pupat de la multi ani pe anul asta, sa-mi fie rusine!!! :)
:*

 

cuvinte cheie : timp , fericire , speranta ; superb!

 

leapsa, sa te mai trezesti! :P