Altceva


Uneori ni se pare totul schimbat. Ca şi cum abia ne-am fi trezit dintr-un somn lung, mai obosiţi decât ne-am culcat. Creştem. Nu devenim neapărat adulţi, devenim alţi oameni. Oameni pe care uneori ni se pare că nu-i mai cunoaştem. Parcă trăim altceva şi suferim când nu ne găsim locul. Nu ştim că totul continuă ca într-o pictură op art pe care încercam să o facem când eram copii. Când creştem nu mai există liste negre pe care să-i trecem pe cei care ne supără, nu mai există momente în care să-i aşteptăm pe ceilalţi să ne sară în ajutor.

Nu mai copletăm oracole, dar încă nu am aflat cum e să nu mai simţi nimic. Nu ne mai găsim aşa de uşor cuvintele pentru că ştim că ele pot răni atât de tare. Ne simţim mai des dezamăgiţi, trădaţi, rataţi, singuri, dar simţim mai tare dragostea, zâmbetele, străngerea de mână, îmbrăţişările. Nu ne mai gândim la viitor ca la o poveste fermecătoare şi nu ne mai planificăm fiecare secundă cu interes pentru că răspundem pentru fiecare iluzie pe care o facem. Nu ne mai entuziasmăm din nimic. Nu ne mai amintim cum era când ne făcema temele în calasa întâi sau cum am învăţat să sărim şotronul. Găsim că totul se împarte în începuturi şi sfârşituri şi ni se pare înţelept să credem asta.

Nu ne mai trăim viaţa cu acea înfrigurare, emoţie care ne caracteriza atunci şi cu care i-am făcut să ne iubească. Nu ne mai pasă de multe lucruri şi ne simţim speriaţi.

Adormim. Visăm poveşti nemuritoare care ne fac să zămbim. Credem din nou în noi, în ceilalți, în fericire. Ne refugiem în cutia Pandorei și începem din nou să scriem ca și cum nimic nu s-ar fi întmplat.

5 comments:

Uneori ne este dor de clipele de demult, oracolele, ce sentiment cald...

 

"Priveste lumea in fiecare zi, ca si cum ai vedea-o pentru prima oara"
P.S. Am scris despre Oscar si tanti Roz

 

:-) Mi s-a parut foarte sincer ce ai scris si mi-a facut placere sa citesc. Am postat si eu si dupa ce am terminat mi s-a parut ca seamana putin cu ce ai scris tu.Nu stiu daca a fost o stare comuna de moment sau inspiratie.

 

Suflet naiv: Bineînţeles că ne este dor. Sunt amintirile noastre.

Andreea: Aşa să facem.

ruxi: mi-a plăcut ce ai postat. mulţumesc că ai acceptat.

 

Or fi marcante beţiile metaforice, dar, tot trebuie să spui ceva despre uitările bahice. Nu ca o provocare. Toate cele bune.