Unele lucruri nu se schimbă niciodată, mi s-a spus de atâtea ori încât am uitat şirul. Oricât te-ai strădui, oricât ai încerca şi oricât de mult ţi-ai dori există lucruri care rămân la fel. Indiferent de timp, indiferent de soartă şi mai ales indiferent de tine.
Mi s-a spus tot atunci să nu ma îngrijorez fiindcă unele lucruri sunt peste puterea noastră. Dar asta se ştie deja. Suntem construiţi să vrem mai mult, să visăm la ceva în taină sau să ne punem dorinţe de fiecare dată când avem ocazia dar uităm că lucrurile nu se întâmplă întodeauna aşa cum vrem. Ne învinuim pentru asta, plângem, suspinăm tocmai atunci când nu e vina noastră, tocmai atunci când meritam mai puţin.
"Omul e o creatură atât de ciudată" îmi spuneam când eram mică şi dădeam de câteva greutăţi. Nu e întodeauna sigur, nu are puteri miraculuase care să-l metamorfozeze imediat, obişnuieşte să mintă, să iubească, să dispreţuiască, îi plac atâtea lucruri dar îi e greu să şi le amintească pe toate şi nu încetează niciodată să se considere minunat. Omul râde pe stradă indiferent dacă i se pare amuzant sau nu, oricum se cuvine să facă asta fiindcă el a inventat strada. Se chinuie minute în şir să construiască castele de praf pe malul mării, pe care cel mai firav val le va dărâma, pentru că în el zace un suflet de artist. Şi dacă tot vorbim de artişti tot el înşiră cuvinte pe foi îngălbenite de vreme, tot el încearcă să compună versuri sau muzică doar pentru că îi face plăcere.
Omul e o creatură atât de ciudată... poate face orice pofteşte, e liber de tot şi de toate şi totuşi îmi repetă de câte ori ne întâlnim că unele lucruri nu se schimbă niciodată...
început
Scris de
lara
comments (9)
Am primit leapşa de la natty să povestesc începuturile mele de pupăcioasă şi, având în vedere faptul că nu am mai scris de ceva vreme m-am gândit să profit de timpul liber şi să nu o mai las prea mult să aştepte....
Ţin să precizez încă de la început că nu sunt o mare pupăcioasă şi cred că n-am fost niciodată... dar bineînţeles eram mică, cu bucle blonde şi ciorăpei cu dantelă iar mama mea era în al nouălea cer de fiecare dată când mă lua de la grădiniţă iar eu îi povesteam cât de îndrăgostită sunt eu de colegul meu de grupă sau cât de mult m-a supărat doamna educatoare că l-a pedepsit tocmai pe el fiindcă şi-a vărsat laptele pe planşa mea de desen. Recunosc, acum par toate clisee dar pe atunci ma înroşeam până în vârful urechilor când mama mea insista sa facem la fiecare serbare o poză "doar voi doi că tare frumoşi mai sunteţi" sau când timizi şi mici ne prindeam de mână să importalizăm momentul cum se cuvine. Tot atunci, tot la o sebare, tot eu purtând rochită din pânză topită de emoţie şi pantofiori din lac roşii, tot el cu papion negru pus de mama lui în aşa fel încât să-l văd ca pe făt frumos, de fapt chiar a fost prinţ într-una dintre scenete!:) m-a sărutat prima oara pe obrazul meu îmbujorat. Desigur e doar un început frumos şi copilăros dar nu aşa e întodeauna?
Sunt curioasă să aflu începuturile cu pupici de la irina, că tot mă pupă ea de câte ori are ocazia; de la adina să nu se plictisească în weekend, de la erika pentru că mi s-a făcut dor de ea şi de la ana, dacă îşi face timp prin palatul ei de neprinsesă
Ţin să precizez încă de la început că nu sunt o mare pupăcioasă şi cred că n-am fost niciodată... dar bineînţeles eram mică, cu bucle blonde şi ciorăpei cu dantelă iar mama mea era în al nouălea cer de fiecare dată când mă lua de la grădiniţă iar eu îi povesteam cât de îndrăgostită sunt eu de colegul meu de grupă sau cât de mult m-a supărat doamna educatoare că l-a pedepsit tocmai pe el fiindcă şi-a vărsat laptele pe planşa mea de desen. Recunosc, acum par toate clisee dar pe atunci ma înroşeam până în vârful urechilor când mama mea insista sa facem la fiecare serbare o poză "doar voi doi că tare frumoşi mai sunteţi" sau când timizi şi mici ne prindeam de mână să importalizăm momentul cum se cuvine. Tot atunci, tot la o sebare, tot eu purtând rochită din pânză topită de emoţie şi pantofiori din lac roşii, tot el cu papion negru pus de mama lui în aşa fel încât să-l văd ca pe făt frumos, de fapt chiar a fost prinţ într-una dintre scenete!:) m-a sărutat prima oara pe obrazul meu îmbujorat. Desigur e doar un început frumos şi copilăros dar nu aşa e întodeauna?
Sunt curioasă să aflu începuturile cu pupici de la irina, că tot mă pupă ea de câte ori are ocazia; de la adina să nu se plictisească în weekend, de la erika pentru că mi s-a făcut dor de ea şi de la ana, dacă îşi face timp prin palatul ei de neprinsesă
Scris de
lara
comments (5)
E ceva despre mine ce n-ai ştiut niciodata. De fapt mereu te-am minţit când aduceai în discuţie subiectul. Nu te-ntrista, minciunile sunt uneori constructive spunea, ca de fiecare dată un om prea bătrân şi prea înţelept. Desigur, trăim la prea multe decenii distanţă ca să-l mai pot întreba la ce s-a referit cu exactitate. Oricum e posibil să fii avut o oarecare dreptate. Dar asta e o altă poveste...
E ceva despre mine ce n-ai ştiut niciodată: sunt sigură cândva am ştiut cine sunt, chiar dacă doar pentru o secundă, chiar fară să-mi dau în totalitate seama. Pot să jur, cânva mă cunoşteam atât de bine încât nici nu era nevoie să mă caut. Atunci, urmele din zapadă păreau perfecte, secundele păreau parcă mai scurte, tristeţea mai puţin dureroasă şi lacrimile mai seci... atunci n-auzeam soapte şi frânturi de vise cand închideam ochii ci vedeam amintiri colorate ca într-un albun de fotografii vechi legat în piele. Nu speram, ştiam. Nu doaream , ştiam că se va îndeplini câteodată. Nu-mi placea mai nimic pentru simplul fapt că-mi erau cunoscute deja. Nu râdeam fiindca îmi aminteam că o mai facusem. Iar pentru plâns nu se găseau motive. Mă ştiam atât de bine încât într-un acces de neştiinţă m-am hotărât să uit şi să nu-mi mai pese. Dar asta e cu totul altă poveste...
E ceva despre mine ce n-ai ştiut niciodată? Într-adevar. Chiar despre mine. Cea care adoră să creeze poveşti chiar mai mult decât să le citească. Cea care te amuză întodeauna crezând în legende copilăreşti . Cea care odată a încălcat pactul nostru şi s-a descoperit într-o carte cu coperţi arămii şi fundă violet chiar dacă culorile nu se potrivesc niciodată. Cea care a omis întodeauna să-ţi spună un lucru că e o singură poveste pe care nu-mi place să-o spun nimănui... a mea. Pentru că e doar o altă povste...
E ceva despre mine ce n-ai ştiut niciodată: sunt sigură cândva am ştiut cine sunt, chiar dacă doar pentru o secundă, chiar fară să-mi dau în totalitate seama. Pot să jur, cânva mă cunoşteam atât de bine încât nici nu era nevoie să mă caut. Atunci, urmele din zapadă păreau perfecte, secundele păreau parcă mai scurte, tristeţea mai puţin dureroasă şi lacrimile mai seci... atunci n-auzeam soapte şi frânturi de vise cand închideam ochii ci vedeam amintiri colorate ca într-un albun de fotografii vechi legat în piele. Nu speram, ştiam. Nu doaream , ştiam că se va îndeplini câteodată. Nu-mi placea mai nimic pentru simplul fapt că-mi erau cunoscute deja. Nu râdeam fiindca îmi aminteam că o mai facusem. Iar pentru plâns nu se găseau motive. Mă ştiam atât de bine încât într-un acces de neştiinţă m-am hotărât să uit şi să nu-mi mai pese. Dar asta e cu totul altă poveste...
E ceva despre mine ce n-ai ştiut niciodată? Într-adevar. Chiar despre mine. Cea care adoră să creeze poveşti chiar mai mult decât să le citească. Cea care te amuză întodeauna crezând în legende copilăreşti . Cea care odată a încălcat pactul nostru şi s-a descoperit într-o carte cu coperţi arămii şi fundă violet chiar dacă culorile nu se potrivesc niciodată. Cea care a omis întodeauna să-ţi spună un lucru că e o singură poveste pe care nu-mi place să-o spun nimănui... a mea. Pentru că e doar o altă povste...
...depresie
Scris de
lara
comments (5)
Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara în timp ce ascultam o melodie. Nu-mi amintesc exact titlul sau versurile dar aş putea să ţi-o fredonez încet, la ureche, chiar dacă nu m-am pricept nicioadată. Atunci am ştiut că nu se mai poate întâmpla nimic rău, că orice, oricât, oricum va fi mai bine. Mult mai bine. Am zâmbit cum n-o mai făcusem niciodată şi nu mi-a păsat de ora, de data şi implicit de timp, nu mi-a păsat de nimic fiindcă ştiam că se terminase. O ştiam cu fiecarte fâşie din sufletul meu, cu fiecare arteră, cu fiecare părticică din mintea mea. O simţeam. Ca atunci cand ţi se întâmplă pur şi simplu fără să şti de ce şi in fond fără măcar să-ţi pese. Să conteze doar ce a fost.
O schimbare... am oftat. O schimbare placută care m-a făcut să redevin eu deşi nu sunt încă sigură ce înseamnă asta.
Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara ... ce amuzant sună acum. Parca ar fi trecut prea mult timp care mă face să-mi amintesc aşa de greu. Poate nici nu mai merită să-mi amintesc... ca atunci când uiţi minciunile doar că de această dată era adevarat.
O schimbare... am oftat. O schimbare placută care m-a făcut să redevin eu deşi nu sunt încă sigură ce înseamnă asta.
Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara ... ce amuzant sună acum. Parca ar fi trecut prea mult timp care mă face să-mi amintesc aşa de greu. Poate nici nu mai merită să-mi amintesc... ca atunci când uiţi minciunile doar că de această dată era adevarat.
Din nou leapşa... de această dată cu cărţi
Scris de
lara
comments (3)
Înainte să se termine 2007 am primit de la Irina o leapşa ... să-i spunem de cultură
Trebuie să iau cea mai apropiată carte, în cazul meu "Viaţa pe un peron" Octavina Paler, fiindcă am primit-o de Crăciun şi m-am apucat să o recitesc, să deschid la pagina 123, găsesc a cincea frază şi scriu următoarele patru fraze... Iată ce a ieşit:
"Şeful îmblânzitorilor asculta şi el vântul. În clipa următoare din colibă îşi facu apariţia o femeie îmbrăcată aproape în zdrenţe, dar zdrenţele nu făceau decat să-i scoată şi mai mult în relief frumuseţea neruşinată şi provocatoare, aşa cum în noroi florile sunt şi mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie şi contrasta violent cu aspectul sordid al îmblânzitorilor. Exista ceva exotic în toată fiinţa ei de floare echivocă a smârcurilor."
Mi-ar fi plăcut să fie un altfel de pasaj... oricum mi-a luat ceva sa număr având în vedere că prima frază are mai mult de o jumătate de pagină.
Leapşa merge mai departe la: erika( tot spunea ea ca are prea multe pe blog:) , adina (sunt curioasă dacă are "Ciuma " pe lîngă ea) apoi natty să văd ce mai citeşte
Trebuie să iau cea mai apropiată carte, în cazul meu "Viaţa pe un peron" Octavina Paler, fiindcă am primit-o de Crăciun şi m-am apucat să o recitesc, să deschid la pagina 123, găsesc a cincea frază şi scriu următoarele patru fraze... Iată ce a ieşit:
"Şeful îmblânzitorilor asculta şi el vântul. În clipa următoare din colibă îşi facu apariţia o femeie îmbrăcată aproape în zdrenţe, dar zdrenţele nu făceau decat să-i scoată şi mai mult în relief frumuseţea neruşinată şi provocatoare, aşa cum în noroi florile sunt şi mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie şi contrasta violent cu aspectul sordid al îmblânzitorilor. Exista ceva exotic în toată fiinţa ei de floare echivocă a smârcurilor."
Mi-ar fi plăcut să fie un altfel de pasaj... oricum mi-a luat ceva sa număr având în vedere că prima frază are mai mult de o jumătate de pagină.
Leapşa merge mai departe la: erika( tot spunea ea ca are prea multe pe blog:) , adina (sunt curioasă dacă are "Ciuma " pe lîngă ea) apoi natty să văd ce mai citeşte
sărbători....
Scris de
lara
comments (12)
Aud tot mai multa lume spunând că nu există magia sărbătorilor, că e doar o chestie de marketing. Dar, dacă e adevărat de ce e atât de important unde petreci revelionul, cu cine împodobeşti bradul pentru care te-ai tocmit o jumătate de oră în frig? De ce trebuie să ţipi cât te ţine gura "ce-i aglomeraţia asta?" în Ajunul Crăciunului într-un hipermarket mai mult decât plin fără să-ţi dai seama că şi tu, la rândul tău faci parte din ea.
Magia sărbătorilor există. O spun sincer fără să fac reclamă la niciun produs. Întradevăr poate între timp a evoluat sau s-a transformat dar ea a continuat să existe în fiecare dinre noi. Cine spunea că poate sărbători Crăciunul sau Revelionul în fiecare zi era un om demn de respect şi poate prea optimist dar asta nu înseamnă că spunea întodeauna adevărul. Sunt doar odata pe an. Crestem. Devenim mai înţelepţi nu mai bătrâni. Ne dăm seama că poţi privi artificii în noiembrie, că poţi purta roşu în fiecare zi sau poţi să bei şampanie la miezul nopţii dar nu va fi niciodată la fel oricăt ne-am străduii. Va fi, bineînţeles mai bine sau mai rău dar nu identinc. De fapt am o vagă impresie că nu e vorba aici de bine sau rău ci doar de diferit. E un cliseu dar spiritul de sărbătoare se află în fiecare dintre noi. În fulgii de zăpadă din amintirea noastră, în fiecare globuleţ nou sau vechi atârnat în brad împreună cu cei care nu sărbătoresc, în papucii de casă ai mamei tale în care te cuibăreai când erai mic mâncând cozonac proaspăt, în scrisoarea pe care i-o trimiteai Moşului lăsându-i pix să semneze mereu altă semnătură, în dorinţa de la miezul nopţii stropită cu şampanie, în cei dragi, în cei mai puţin dragi pe care acum de sărbători îi accepţi, în lucrurile simple care dacă nu-ţi fac viaţa mai frumoasă ţi-o complică ca să nu te plictiseşti, în amintirile frumoase din sufletele şi mai frumoase... Cât despre magia sărbătorilor de iarnă v-am convins sau poate nu că există. De fapt ea nu trebuie explicată. Ştim că există şi va exista întodeauna pentru cel care crede.
Magia sărbătorilor există. O spun sincer fără să fac reclamă la niciun produs. Întradevăr poate între timp a evoluat sau s-a transformat dar ea a continuat să existe în fiecare dinre noi. Cine spunea că poate sărbători Crăciunul sau Revelionul în fiecare zi era un om demn de respect şi poate prea optimist dar asta nu înseamnă că spunea întodeauna adevărul. Sunt doar odata pe an. Crestem. Devenim mai înţelepţi nu mai bătrâni. Ne dăm seama că poţi privi artificii în noiembrie, că poţi purta roşu în fiecare zi sau poţi să bei şampanie la miezul nopţii dar nu va fi niciodată la fel oricăt ne-am străduii. Va fi, bineînţeles mai bine sau mai rău dar nu identinc. De fapt am o vagă impresie că nu e vorba aici de bine sau rău ci doar de diferit. E un cliseu dar spiritul de sărbătoare se află în fiecare dintre noi. În fulgii de zăpadă din amintirea noastră, în fiecare globuleţ nou sau vechi atârnat în brad împreună cu cei care nu sărbătoresc, în papucii de casă ai mamei tale în care te cuibăreai când erai mic mâncând cozonac proaspăt, în scrisoarea pe care i-o trimiteai Moşului lăsându-i pix să semneze mereu altă semnătură, în dorinţa de la miezul nopţii stropită cu şampanie, în cei dragi, în cei mai puţin dragi pe care acum de sărbători îi accepţi, în lucrurile simple care dacă nu-ţi fac viaţa mai frumoasă ţi-o complică ca să nu te plictiseşti, în amintirile frumoase din sufletele şi mai frumoase... Cât despre magia sărbătorilor de iarnă v-am convins sau poate nu că există. De fapt ea nu trebuie explicată. Ştim că există şi va exista întodeauna pentru cel care crede.
Leapsa:)
Scris de
lara
comments (2)
BEST
1. Male friend: -
2. Female friend: e la singular asa ca ma conformez cu toate ca as umple foaia... onee-chan
3. Vacation: vara asta... apus in tren, scoici, noapte, prieteni, balcon, uneori plansete in camera de hotel dar mi-a trecut, zambete, nisip, mare, soare, dor, ganduri, inspiratie, idei...
4. Age: sunt tentata sa zic fiecare in parte dar avand in vedere ca inca regret ca s-a terminat, 16
5. Memory: toate
WORST
1. Time of day: primele 5 minute dupa ce ma trezesc
2. Day of the week: depinde
3. Food: fasolea, mazarea si in general tot ce traieste in pastai:)
4. Memory: imi amintesc din nou de ce zicea bunica mea
LAST
1. Person you saw: onee-chan ( isi face unghile langa mine:)
2. Person you talked to on the phone: rox
3. Hugged: cred ca adina inainte sa ne ciondanim... sau teo la plecare
4. Text messaged: anca
5: IM: rox
YESTERDAY
1. What did you do: m-am trezit tarziu, am invata pentru teza la istorie cu pauze foarte lungi, am citit harry potter:) ( da adina, stiu:) am facut shaorma si bineinteles am mancat-o
2. Who were you with: cu onee-chan
3. Bad/Good day: good, avand in vedere ca nu am facut mare lucru
4. Lose something: poate timpul
5. Fall out with someone: -
TODAY
1. What are you doing now: mananc pufuleti
2. Today in general: scoala (am dormit la psihologie, romana constructiva, discutii aprinse cu adina si rox, latina spre groaznic....) mancat, atipit la desene, invatat, spalat vase si acum leapsa...
3. Wearing: haine:) si sosete diferite...
4. What did you eat for lunch: pui
5. Better than yesterday: nu stiu
TOMORROW
1. Is: marti
2. Got any plans: teza, ascultat la franceza probabil
3. Getting Lucky: sper
4. Dislikes about tomorrow: ascultat
5. Do you have work: putin
FAVORITES
1. Number: 21, 8
2. Song: in acest moment Fidelity-Regina Spektor
3. Colour: albastru
4. Season: tot in acest moment iarna... dar cand ninge
5. State: Romania?!
CURRENTLY
1. With someone: nu
2. Missing someone: poate
3. Mood: optimista
4. Wanting: mai mult timp....
Leapsa am primit-o de la erika si natty si sunt curioasa ce ar raspunde adina, irinuca, rox, si teo
1. Male friend: -
2. Female friend: e la singular asa ca ma conformez cu toate ca as umple foaia... onee-chan
3. Vacation: vara asta... apus in tren, scoici, noapte, prieteni, balcon, uneori plansete in camera de hotel dar mi-a trecut, zambete, nisip, mare, soare, dor, ganduri, inspiratie, idei...
4. Age: sunt tentata sa zic fiecare in parte dar avand in vedere ca inca regret ca s-a terminat, 16
5. Memory: toate
WORST
1. Time of day: primele 5 minute dupa ce ma trezesc
2. Day of the week: depinde
3. Food: fasolea, mazarea si in general tot ce traieste in pastai:)
4. Memory: imi amintesc din nou de ce zicea bunica mea
LAST
1. Person you saw: onee-chan ( isi face unghile langa mine:)
2. Person you talked to on the phone: rox
3. Hugged: cred ca adina inainte sa ne ciondanim... sau teo la plecare
4. Text messaged: anca
5: IM: rox
YESTERDAY
1. What did you do: m-am trezit tarziu, am invata pentru teza la istorie cu pauze foarte lungi, am citit harry potter:) ( da adina, stiu:) am facut shaorma si bineinteles am mancat-o
2. Who were you with: cu onee-chan
3. Bad/Good day: good, avand in vedere ca nu am facut mare lucru
4. Lose something: poate timpul
5. Fall out with someone: -
TODAY
1. What are you doing now: mananc pufuleti
2. Today in general: scoala (am dormit la psihologie, romana constructiva, discutii aprinse cu adina si rox, latina spre groaznic....) mancat, atipit la desene, invatat, spalat vase si acum leapsa...
3. Wearing: haine:) si sosete diferite...
4. What did you eat for lunch: pui
5. Better than yesterday: nu stiu
TOMORROW
1. Is: marti
2. Got any plans: teza, ascultat la franceza probabil
3. Getting Lucky: sper
4. Dislikes about tomorrow: ascultat
5. Do you have work: putin
FAVORITES
1. Number: 21, 8
2. Song: in acest moment Fidelity-Regina Spektor
3. Colour: albastru
4. Season: tot in acest moment iarna... dar cand ninge
5. State: Romania?!
CURRENTLY
1. With someone: nu
2. Missing someone: poate
3. Mood: optimista
4. Wanting: mai mult timp....
Leapsa am primit-o de la erika si natty si sunt curioasa ce ar raspunde adina, irinuca, rox, si teo
Scris de
lara
comments (6)
Oamenii ajung întodeauana la timp. Sigur, poţi să mai citeşti odată fiindcă n-ai să mă crezi nici măcar după aceea.
Şi totuşi, nu mint. E cât se poate de adevărat. Oamenii sunt întodeauna punctuali. Ajung exact atunci când trebuie să ajungă, nici o secundă în plus, nici o secundă în minus. Şti ce-i mai amuzant? Nu ne dăm aproape niciodată seama de asta. Negăm, argumentăm, explicăm, şi nu realizăm că totul e atât de simplu în complexitatea sa încât se întâmplă numai atunci când e nevoie să se întâmple.
Poate dacă am conştientiza cu toţii asta, am renunţa într-o zi la ceasuri, le-am arunca de la balcon chiar dacă avem terasă, le-am uita în seratare ascunse cu petale parfumate şi doar uneori în noptile târzii le-am mai auzi ticăitul obosit. Atunci "am întârziat", "devreme" sau "două şi jumătate" ar părea atât de străine. Chiar timpul însuşi ar devenii străin, am uita cum se pronunţă, cum se explică, am uita chiar de existenţa lui. Dar atunci cum vom putea spune, în alţi termeni că ajungem la timp? Desigur, punctualitatea e un sinonim apropiat dar punctualitatea înseamnă timp şi eu deja am uitat cum se scrie...
Cine nu sunt eu?
Scris de
lara
comments (16)
Contează? Mereu sunt întrebată"tu cine crezi că eşti?"şi "niciodată cine crezi că nu eşti?"
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu ?"... am zeci de eseuri pe care le schimb de la clipă la clipă, pe care le mototolesc şi le arunc la coşul de gunoi, pe care le îndosariez în albastru sau arămiu, le modific, le recunosc sau le neg şi toate acestea doar în mintea mea.
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu" şi nici macar unul cu "cine nu sunt". E logic! Suntem, existăm, trăim, respirăm... am mai interesa pe cineva dacă n-am fi? Aş smulge vreo lacrimă sau vreun surâs, vreo vorbă bună dacă în locul zecilor de eseuri aş avea unul singur cu "nu sunt".
L-ar citi cineva? L-ar adora cineva? L-ar păstra cineva? Poate nici chiar eu...
Cine nu sunt eu? Grea întrebare. Cine nu vreau să fiu? Poate şi mai grea. Chiar mă gândeam că negaţile sunt dificile.
Poate în final nici nu conteaza cine sunt acum sau cine nu sunt ci doar ce voi rămâne în amintirea celorlalti că am fost sau că n-am fost. Daca ştiu răspunsul? Vă spun că nu... şi nici nu mai încerc să-l aflu.
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu ?"... am zeci de eseuri pe care le schimb de la clipă la clipă, pe care le mototolesc şi le arunc la coşul de gunoi, pe care le îndosariez în albastru sau arămiu, le modific, le recunosc sau le neg şi toate acestea doar în mintea mea.
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu" şi nici macar unul cu "cine nu sunt". E logic! Suntem, existăm, trăim, respirăm... am mai interesa pe cineva dacă n-am fi? Aş smulge vreo lacrimă sau vreun surâs, vreo vorbă bună dacă în locul zecilor de eseuri aş avea unul singur cu "nu sunt".
L-ar citi cineva? L-ar adora cineva? L-ar păstra cineva? Poate nici chiar eu...
Cine nu sunt eu? Grea întrebare. Cine nu vreau să fiu? Poate şi mai grea. Chiar mă gândeam că negaţile sunt dificile.
Poate în final nici nu conteaza cine sunt acum sau cine nu sunt ci doar ce voi rămâne în amintirea celorlalti că am fost sau că n-am fost. Daca ştiu răspunsul? Vă spun că nu... şi nici nu mai încerc să-l aflu.
Scris de
lara
comments (5)
Când am pus piciorul pe prag am ştiut că acesta va fi cel mai lung drum din viaţa mea. Îl mai parcursesem dar atunci eram doar un copil şi nu ştiam asta, acum devenind doar un copil cu o oarecare cultură, care ştie sau crede că încă mai e mică. Atunci nu te ţineam de mână fiindcă, doi copii fiind ne jucam jocuri stupide cu flori şi orfelinate...
Acum, scriind asta mi-am jurat că nu o voi publica niciodată, ştiind că jurămintele se încalcă deseori.
Speram să fie un nou început, un început doar al meu, nu un revelion colectiv ci unul personal pe care să-l resimt cu toată fiinţa mea. Să mă schimb. Să nu mă mai supraapreciez. Să nu mă mai iubesc atât de mult. Să nu mă mai mulţumesc cu puţin. Azi am spus de prea multe ori "eu nu vreau asta". Eu nu mă văd făcând asta şi nu regret. E un adevăr nu o jignire. E un strigăt disperat dar sincer. Un strigăt de copil matur... un strigăt de 17 ani. Ce ironie! 17 ani nu înseamnă nimic când plângi că i-ai împlinit, nu înseamnă nimic când iubeşti şi te iubeşte, nu înseamnă nimic când îi ai fiindcă ai fi vrut 16. Ei înseamnă ceva doar la 85 şi atunci e posibil să nu-ţi mai aminteşti. Nu râde, nu e o glumă e o presupunere şi nici măcar una amuzantă.
Azi nu ştiu ce vreau să fiu dar pare în regulă căci nu am ştiut niciodată. Pare am spus? citeşte la negativ fiindcă azi mi-am încălcat toate principile fără resentimente sau plânsete. În primul rând m-am lăsat influenţată şi încă nu ştiu dacă e bine sau rău şi în al doilea rând... al doilea rând nu mai contează când sunt atât de confuză. Am învăţat ceva, sau poate îl ştiam deja dar confuzia îşi făcea până acum efectul: oamenii trişti plâng dar oamenii veseli suferă... şi doare.
Realizat pe 6 octombrie. Abia după o lună întreagă am găsit curajul să-l public.
Acum, scriind asta mi-am jurat că nu o voi publica niciodată, ştiind că jurămintele se încalcă deseori.
Speram să fie un nou început, un început doar al meu, nu un revelion colectiv ci unul personal pe care să-l resimt cu toată fiinţa mea. Să mă schimb. Să nu mă mai supraapreciez. Să nu mă mai iubesc atât de mult. Să nu mă mai mulţumesc cu puţin. Azi am spus de prea multe ori "eu nu vreau asta". Eu nu mă văd făcând asta şi nu regret. E un adevăr nu o jignire. E un strigăt disperat dar sincer. Un strigăt de copil matur... un strigăt de 17 ani. Ce ironie! 17 ani nu înseamnă nimic când plângi că i-ai împlinit, nu înseamnă nimic când iubeşti şi te iubeşte, nu înseamnă nimic când îi ai fiindcă ai fi vrut 16. Ei înseamnă ceva doar la 85 şi atunci e posibil să nu-ţi mai aminteşti. Nu râde, nu e o glumă e o presupunere şi nici măcar una amuzantă.
Azi nu ştiu ce vreau să fiu dar pare în regulă căci nu am ştiut niciodată. Pare am spus? citeşte la negativ fiindcă azi mi-am încălcat toate principile fără resentimente sau plânsete. În primul rând m-am lăsat influenţată şi încă nu ştiu dacă e bine sau rău şi în al doilea rând... al doilea rând nu mai contează când sunt atât de confuză. Am învăţat ceva, sau poate îl ştiam deja dar confuzia îşi făcea până acum efectul: oamenii trişti plâng dar oamenii veseli suferă... şi doare.
Realizat pe 6 octombrie. Abia după o lună întreagă am găsit curajul să-l public.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
