Uneori nu e nevoie de cuvinte am auzit spunandu-se desi mereu am stiut asta. Mereu am crezut ca un gest, o reactie, o sarutare inseamna mai mult decat toate cuvintele dar am fost atat de indragostita de ele incat nu am vrut sa le las pierdute undeva.
Chiar mi-a trecut prin minte in parc, in timp ce conversam despre "mari iubiri" ca prima iubire nu se uita cu totul dar se pierde intr-un loc indepartat, vesnic parasit de ganduri... Dar ce se intampla cand te indragostesti chiar de viata? Ce se intampla cand ai ajuns sa o iubesti prea mult incat sa fii decent si prea putin incat sa pari narcisist? Iubirea e o arta rara. O creionezi in moduri diferite, o schitezi, o pictezi direct sau uneori apuci doar sa combini culorile pe paleta fara sa astepti sa vezi rezultatul. Si viata? Viata inseamna cuvinte, cuvintele arta si arta iubire... Invata sa iubesti viata si vei ajunge sa iubesti iubire. E complicat, stiu. Inceputul e frumos tocmai pentru ca e complicat am ajuns si eu sa cred asta. Iar partea buna e ca intodeauna exista inceputuri.
Incepi cu o privire, un suras, o prindere de mana, un creion dar continui cu cuvinte.
Intradevar, uneori nu e nevoie de cuvinte pentru ca uneori nu e nevoie de nimic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comments:
da, mo, asa e.uneori e de ajuns sa privesti pe cineva in ochi si sa afli tot ce ar fi vrut sa-ti spuna si nu a avut curajul, sau nu a gasit momentul.o prvire, un gest pot traduce uneori mult mai bine ceea ce simti.frumos...:)
Imi place foarte mult cum scrii, keep up the good work ;)
Sa stii ca am sa te mai vizitez :D
multumesc ana(si mie imi place cum scri- am fost plecata si acum ma apuc sa citesc ce ai scris intre timp;) si adina
Trimiteți un comentariu