Totul e relativ. Unii se multumesc cu putin iar pentru ei totul inseamna doar ce au fara sa-si mai doreasca altceva, pe de alta parte, majoritatea e mai mereu nemultumita si totul de azi difera cu mult de cel de maine si cu si mai mult de cel de poimaine.
Pe cand nimicul... De fapt nimeni nu stie exact ce este el pentru ca nimeni nu s-a obosit sa intrebe. Stim doar ca cel mai rau nu e sa suferi sau sa te doara e sa nu simti nimic. Nimicul plictseste iar noi fugim de plictiseala.
Asa ca totul sau nimic? Acum un timp as fi fost sigura cand fara sa clipesc macar as fi ales totul. Dar azi, azi am ales nimicul si voi sarbatori alegerea cu el. O sa par egoista fiindca lui n-o sa-i dau nimic de baut de teama sa nu se ameteasca si sa-mi spuna doar adevaruri, pe cand eu voi gusta putin din trecut, imbatandu-ma usor cu melancolie.
Poate nimicul ma va considera nepoliticoasa si poate chiar ma va uri pentru cateva secunde dar in final asta nu va insemna nimic pentru ca si el mai uita cateodata.
Ametita de trecut o sa ma confesez lui ca intodeauna am cautat sa-l explic dar mai ales sa-l evit si ca intalnirea din seara asta nu e tocmai o intamplare .
Azi nimic de maine totul....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comments:
cred ca toata lumea vrea "totul". bineinteles Totul meu este diferit de "Totul" tau si tot asa... stii ca "omul cat respira , aspira"-nu mai stiu cine a zis. problema e ca in final fiecare alege calea de mijloc, se resemneaza si uita de cuvintele astea doua.mi-ar placea sa aleg si eu nimicul azi, sa se sfarseasca intr-o dimineata, cine stie, poate chiar maine-iar din momentul ala sa inceapa TOTUL...8->
Eu as vrea sa fiu fericita, iar poate asta inseamna sa n-am nici totul, dar nici nimic
Poate e o stare de mijloc..si poate asta cautam: mijlocul sau echilibrul in toate.
sunt zile in care simt nimic.si zile in care simt ca pot intr-o zi simti totul.sa inteleg deci ca sunt mai aproape de nimic?? nu mai conteaza...totul nu se poate atinge.poate nu sper eu indeajuns.iar cat despre nimic...sunt sigura ca doar credeam ca simt nimic.eram un pic mioapa...chiar si fara ochelari.pierdusem din vedere acel "tot". cred ca ne joaca tuturora imaginatia feste cand vb despre totul si nimic. nici unul nici altul nu exista cu adevarat.sunt doar in imaginatia noastra.si uneori ne ascundem melencoliile sau fericirile in spatele lor...
adina: cred ca mereu cautam o cale de mijloc dar nu ne vom multumi cu ea asa e? mereu vrei ce nu ai...
ana: si de unde stim cand am gasit echilibrul in toate? dar mai ales ne face o simpla statre de mijloc cu adevarat fericiti?
teo: foarte frumos...
noi oamenii desi simtim nimic, vrem totul si intotdeauna mai mult. nu n mai saturam. la un momnet dat avem senzatia ca totul ni se cuvine, dar asta doar aici si aqm, acolo si atunci vom lua nimic si poate ca vom fi mai fericiti, dar atunci nu vom mai fi oameni.
Trimiteți un comentariu