Mi-am dat seama de asta acum cateva zile cand, facand curatenie, nu am putut sa arunc foarte multe lucruri. Trecand de faza cu poate o sa-mi foloseasca altadata cel mai dificil e sa renunt la obiecte fara importanta, aparent, dar atat de dragi mie. De exemplu o teza la mate dintr-a sasea, pastrata pana acum pe motiv ca "voi suferi fara emotile acelea cand voi avea patruzeci de ani" sau "ma voi amuza in facultate ca atunci cele mai aprigi probleme erau cele de geometrie in spatiu". Ce trista eram atunci cand spuneam cu naduf: "nu pot vedea in spatiu, imi place pamantul" sau "nu gandesc logic, sunt o visatoare".
Asa e, sunt o visatoare care pastreaza tot felul de obiecte dar e asta ceva negativ? E rau ca imi place mereu sa recitesc scrisori din generala, ca pastrez o bratara facuta de cineva plictisit la locul de munca, ca ma uit cu pasiune peste dedicatile lasate in cartile primite in dar sau ca inca ma mai amuz citind conversatile mele de la spatele caietelor cu colega de banca dintr-a opta?
Pastrez atatea stiind ca "oamenii fericiti au memorie slaba si multe amintiri"... Sunt un om fericit, o spun fara sa par mandra sau inganfata o spun simplu gandindu-ma la cate amintiri am adunat de-a lungul timpului. Toate lucrurile pe care le indragesc atat de mult incat mi-e imposibil sa le arunc imi aduc aminte de ce am fost si cand spun "am fost" folosesc pluralul, de zilele pe care nu le voi mai trai niciodata, de momente unice...
*Imi cer scuze pentru necunoscatori dar cuvintele de mai jos, cu italic si esenta postului sunt pentru patru persoane speciale mie. Restul il va intelege toata lumea si poate fi citit.
Tocmai pentru ca sunt o asa mare pastratoare nu o sa va insir tot ce am adunat in acesti cinci ani . Au fost atatea momente speciale in acestia incat aniversarea lor va fi una simpla, poate impreuna, poate separat dar sunt sigura ca macar un gand va fi comun. Poate n-am spus-o clar si raspicat, poate nu mi-ati raspuns niciodata verbal dar stiu ca am gandit-o de fiecare data... si cand zic "am gandit-o" folosesc din nou pluralul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comments:
si eu sufar de mania asta...la mine se rezuma la teze, teste, eseuri, ultimele pagini ale caietelor pline de dialoguri..interesante...
da, intr-adevar mo e o visatoare, si intotdeauna stie sa faca lucrurile sa para mai frumoase decat sunt, si ea nici macar nu-si da seama, ea chiar crede ca sunt asa cum le vede ea...avem toti de invatat de la ea, eu cel putin sper sa invat...>:D<
ce frumos, multumesc, fet:)
ziua asta incepe l mine cu "sunt fericita" scris mare. ramane s m intreb dc.presimt ca va urma o zi luuunga...cam ca o curatenie de primavara.doar ca acum nu arunc nimic.
si, da! mo e visatoare, si romantica, si serioasa, si zambareata(ffffoarte) si uneori caraghioasa si corecta, si atunci cand e nevoie cea mai obiectiva pers posibila.si e fff, fff mik! si.... ca sa ma exprim k ea as spune ca e cauai..dar nu stiu cum se scrie...
ce dragut!! multumesc
toti suntem pastratori. involuntar, pastram amintiri :)
dap mo, pastrezi viatza si nu arunci o clipa!!!!..nici sa nu te prind!! nu sh de ce, dar cand ma gandesc la tine, simt ca viatza are culoarea mov, si miros de trecut, prezentul este atat de viu in tine, iar vitoul este prilej de visare. take care si nu uita!!!..sa nu fii serioasa knd faci o poza!
dah, si eu fac la fel ... sunt asa stresata ca fiecare moment este unic, ca trebuie sa-l pastrez, sa-mi amintesc, ca doar o data in viata esti a 8-a, o data a 9-a etc si daia, si pe mine ma doare sufletul sa arunc chestii dastea 8->
si eu sunt o pastratoare.pastrez bilete de teatru, de fim, de muzeu, caiete de amintiri din generala,biletele, scrisori,poze,versuri care imi plac....multe multe
Mo, pastreaza-mi o imbratisare cand ne vom vedea din nou:)
Trimiteți un comentariu