Ne schimbăm, creştem, împlinim 18 ani şi nici nu ne dăm seama de asta... ca şi cum nici nu ar fi plângem că s-a întâmplat şi nu ştim dacă de fericire sau de tristeţe. Sau nu plângem... ne amintim fiecare secundă ca şi cum ar fi fost ieri deşi noi mereu am fost supărate pe timp. Respirăm. Nu pe ntru că am învins trecutul sau pentru ca ne aşteaptă cel mai luminos viitor ci pentru că amintirile din prezent sunt cele mai frumoase.
Zâmbesc. Pentru că am refuzat să spun e cea mai frumoasă zi din viţa mea de fiecare dată când aş fi vrut ştiind că vor urma foarte multe. Pentru că, cu prieteni ca aceştia cine mai are nevoie de altceva şi pentru că ieri, astăzi, mâine sunt doar amintiri care ne vor aduce zâmbetul pe buze.Ca şi sutele de fotografii. Pentru că viaţa noastră e tocmai un tablou pe care-l colorăm în fiecare secundă . Cu mine, cu tine, cu noi: cu cele mai frumoase culori pe care le-am iubit vreodată.
Pentru că "avem cât vrem noi" devenim mai înţelepţi, nu mai bătrâni cum îmi place să spun, iubim fiecare persoana care ne-a fost alături sau care nu ne-a fost doar pentru că s-a întâmplat în viaţa noastră; ne fascinează lucrurile şi ne dorim mai mult pentru că sunt momente în care vrei să strigi "sunt fericit"....
Ştiam că fericirea e altă poveste. Povestea noastră.