Luminile orasului, cerul, norii, "uite un avion, il vezi?", frigul, curentul, aerul, o usa scartaind si noi! Doar atat, doar cateva elemene pentru ceva ideal. Zambesc:Nu, idealul meu nu miroase a inchis si a praf si nu e plin de cioburi, dar acolo sus parca totul e mai usor, mai aproape...As zice ca timpul s-a oprit in loc dar, as minti, se vede cum a trecut timpul, acolo poate cel mai bine, dar ce rost are cand nu conteaza?
Sa treaca, sa plece, sa zboare... poate mai ceva ca avionul acel, poate mai ceva ca visele noastre... si asta as face, as inchide ochii si as visa la ceva simplu sau la ceva complicat, mi-as inchipui cum inainte un valet tanar deschidea portile inalte de sticla lasand sa intre o doamna cocheta care citeste "Universul" aparut chiar in ziua aceea, care urca scarile cu mozaic lipsite de orice ramasita de tencuiala... Deschid ochii: tot eu, nicio urma de valet, dar parca mai simt parfumul dulce al doamnei, parca mai aud zgomotul usilor inalte inchizandu-se parca mai simt razele soarelui mangaind bland ferestrele.... si ce frumos ar fi fost sa mai fie intregi...
Un intreg sau cioburi, acum sau atunci, dar tot aici, tot cerul, tot orasul superb vazut de sus... alti "noi" sau poate aceiasi. As fi modesta sa ma cred stapana pe lume si prea ipocrita sa vreau sa schimb ceva pentru ca perfectiunea e atat de simpla...
"visele se implinesc cu siguranta aici!" imi soptesc. "visele se implinesc oriunde te-ai afla..."ma intorc: sa fi fost vantul, sa fi fost eu?
takk...

3 comments:

foarte frumos...sper sa scrii asa si pe viitor :)

 

superba povestea...nu am cuvinte sa pot spune cat de frumoasa a fost

 

frumoasa poveste..imi place mult cum scri :)