Nu, nu sunt jurnalist sau cel putin nu inca dar de curand am luat un interviu care merita afisat. Cel interghevat a fost Timpul, da, chiar el, nu fiti uimiti l-am prins pentru numai o fractiune de secunda si l-am invitat la o cafea. M-am mirat ca a acceptat pentru ca ma asteptam sa fuga de mine cum face de fiecare data. In cele din urma am renuntat la cafea, am zis sa nu pierdem vremea cu golitul cestilor.

Intrebare: Care e numele dumneavoastra?

Raspuns: Timp...doar atat desi unii imi dau mereu porecle. M-a rugat sa renunt la tonul formal si mi-a permis chiar sa-l tutuiesc. Intre timp cred ca am renuntat si la interviu el transformanadu-se mai mult intr-o discutie personala: Dar nu te-ai saturat sa tot alergi? l-am intrebat intr-un moment de iritare amintindu-mi toate intamplarile in care nu am avut timp...De ce nu te-ai facut atlet sau, stiu eu, fotbalist ca ei alearga mult? Abia atunci am inteles ca daca esti timp e mai bine sa alergi decat sa stai pe loc si e chiar mai putin plictisitor.

Si-a cerut scuze ca trebuie sa plece si a continuat goana sa nebuna... l-as fi rugat sa mai ramana dar "timpul a stat prea mult in loc" a spus el. Totusi, inainte sa plece i-am pus o ultima intrebare: "catre ce fugi asa grabit?" dar nu a apucat sa raspunda deoarece trecuse timpul alocat interviului.

As mai scrie dar imi ia mult sa apas tasele, sa privesc monitorul sau sa folosesc mouse-ul... dar de fapt de ce ma grabesc? doar timpul e prietenul meu....