Contează? Mereu sunt întrebată"tu cine crezi că eşti?"şi "niciodată cine crezi că nu eşti?"
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu ?"... am zeci de eseuri pe care le schimb de la clipă la clipă, pe care le mototolesc şi le arunc la coşul de gunoi, pe care le îndosariez în albastru sau arămiu, le modific, le recunosc sau le neg şi toate acestea doar în mintea mea.
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu" şi nici macar unul cu "cine nu sunt". E logic! Suntem, existăm, trăim, respirăm... am mai interesa pe cineva dacă n-am fi? Aş smulge vreo lacrimă sau vreun surâs, vreo vorbă bună dacă în locul zecilor de eseuri aş avea unul singur cu "nu sunt".
L-ar citi cineva? L-ar adora cineva? L-ar păstra cineva? Poate nici chiar eu...
Cine nu sunt eu? Grea întrebare. Cine nu vreau să fiu? Poate şi mai grea. Chiar mă gândeam că negaţile sunt dificile.
Poate în final nici nu conteaza cine sunt acum sau cine nu sunt ci doar ce voi rămâne în amintirea celorlalti că am fost sau că n-am fost. Daca ştiu răspunsul? Vă spun că nu... şi nici nu mai încerc să-l aflu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comments:
raspunsul o sa vina singur.. cum vin majoritatea lucrurilor, atunci cand nu te astepti.. ;))
cred ca daca ne-am raspunde la intrebare "cine nu sunt eu" am avea mai multe regrete posibile, decat daca am raspunde la intrebare "cine sunt eu". sau poate ca intrebarile astea au raspunsuri care pot semana atat de mult desi in acelasi timp negatia care le deosebeste le face total opuse.
si, sa stii, ca daca cineva ne-ar spune cine nu este, am deduce noi din raspunsul sau ce este. deci oamenii te pot tine minte si pentru ce nu esti. sa spui ce nu esti ajuta sa spui ce esti. pana la urma, tot ce esti te face nemuritor.
nu conteaza nici ce esti, nici ce nu esti.conteaza ce devii.
tu nu esti eu.
erika: si atunci e cel mai frumos...
teo: atunci si tot ce nu esti te face...
adina: chiar asa...
irina: si asta e de rau?
tocmai..e de bine :)
stii cat insemni pentru mine, nu?
trebuie sa stiu?
nu cred ca stiu dar am o imaginatie bogata....
ai citit vrajitoarea din portobello? ;;)
cu fericirea nu?... inca nu am apucat o am si o voi citi... dupa ce termin cele trei carti incepute:D....sau vor fi patru:)
ce chestie... te-am intrebat pt ca in cartea asta e un pasaj cu ideea ta :) e ceva f asemanator. si mi s-a parut foarte ciudata coincidenta sa ajung la pasajul ala imediat dupa ce am citit postul tau :D
serios? chiar ma apuc de ea... mereu coincidentele astea...
Eu cred ca este foarte important cine esti si cine nu esti. Ce ai ramas in amintirea celorlalti..poti sa afli (de cele mai multe ori) de abia post-mortem, deci nu e prea fun. :P
Insa postul tau chiar mi-a dat de gandit..oare cine nu sunt?
Apropo, tu cine nu esti?
suna tare bine ce scrii tu si imi oferi aceiasi senzatie de siguranta pe care am avut-o cand Xander de la Sex-Tant mi-a spus vezi ca nevasta ta te inseala cu prietenul tau cel mai bun.Cine naiba l-a crezut si uite ca asa a fost.Asa esti si tu intrii in sufletul omului si pui in fiecare zi o picatura din esenta tocului tau magic.Tine-o tot asa!
ana: sunt atatea lucruri pe care le-as scrie si totusi niciodata nu voi fi cine cred eu ca sunt...
stefan: sper sa fie o picatura placuta:) multumesc...
Trimiteți un comentariu