Poveste de februarie...(Rosa sau dubita albastra)

Ieri m-am plimbat cu dubita prin Bucuresti. A fost frumos si parca pe tot parcursul drumului am uitat de frig(poate si datorita faptului ca aveam doua plovere pe mine si geaca:) si de oboseala ( ce vreti de atata stat in picioare mai oboseste omul). Am stat pe locul din mijloc (toata lumea stie ca dubitele au trei locuri in fata) iar Ioana conducea (nu prea se pricepe si de fiecare data ma intreb cum de si-a luat carnetul) iar Anca statea in drapta (tot ea spune ca ala e "locul mortii" si deasta ii vom fi recunoscatoare ca s-a sacrificat mai ales cu un astfel de sofer). M-a tras curenul pentru ca geamul din stanga era spart si stiu ca o sa ma doara in gat si o sa zac zile in sir in pat (ei nici chiar asa) iar pasagerul din dreapta (avea dreptate cu locul mortii) intrase de atat de multe ori in parbriz incat a trebuit sa pun o punga sa mai izolez putin (nu am gasit una transparenta si poate deasta soferului i se parea lumea asa roz) dar usile se deschideau automat ca la masinile din viitor. Nu mergea incalzirea, de doua ori am facut pana (bine poate si pentru ca ne-am luat la intrecere cu o dacie la semafor) si a trebuit sa impigem dar a fost minunat ... am oprit si la magazinul de pantofi si am devastat toate piesele cu imprimeu de leopard iar Anca si-a luat o pereche de cizme cu toc (altele nu a gasit) si nici nu o sa ma mir daca aflu ca si-a luxat piciorul sau ca a fost acuzata de prost gust ( am uitat sa va zic ca erau atat de urate incat abia te puteai uita la ele) .
Cred ca o sa-mi iau si eu o dubita ca asta e a Ioanei si la cum conduce va garantez ca nu mai rezista mult...

P.S Mai ramane sa va spun cat de mult imi plac mimii!!!:)