Pe un peron...

Mi s-a spus ca e romantic sa privesti trenurile cum vin, cum pleaca, cum se duc sau aduc, cum trec nepasatoare prin fata ta... Mi-a placut atat de mult tonul pe care mi s-a spus incat am incercat si am auzit atatea ganduri la un loc cum nu am mai auzit nicio data. M-a marcat in mod special o imagine parca rupta dintr-un film englezesc in care ea pleaca si el ramane intristat pe peron si ea ii face cu mana cand usa nu s-a inchis inca iar el ii raspunde cu un suras cald... Ma intreb pentru cat timp a plecat, unde, cand se va intoarce sau daca vor mai fi impreuna dupa aceea... Ma gandesc cat este de ciudat ca in acea secunda vietile noastre atat de diferite au interactionat, el trecand pe langa mine gandindu-se poate la iubita lui din tren sau poate la altceva, nu mi-a arcuncat nicio privire dar eu l-am privit indelung de parca mi-ar fi permis el asta. Oare era trist? m-am inrebat vazandu-i chipul...
Stiu ca e doar imaginatia mea dar uneori parca ghicesc gandurile, parca stiu dinainte ce urmeaza sa mi se spuna. Acum a fost altfel. Chipul lui mi se parea atat de inexpresiv cum nu mi s-a mai parut niciun alt chip. Nu am gicit sau daca ma gandesc mai bine nici nu am vrut sa ghicesc pentru ca uneori incertitudinea e atat de frumoasa...

2 comments:

da, Mo...e foarte romantic sa privesti trenurile...si lumea se vede altfel de pe peron...si uiti ca e asa cum o vezi in fiecare zi...si trenurile ne lasa in urma..ele isi cunosc drumurile spre deosebire de noi...
nu stiu cine este acest "El" despre care ai vorbit...dar..."uneori incertitudinea e atat de frumoasa..."

 

awwwww..... atunci nici nu-ti spun:) stiu ca e....