Wagner....

M-am gandit sa scriu un post pe care sa-l dedic tuturor persoanelor sincere, iubitoare, care stiu sa-si faca sperante si care viseaza ziua mai mult decat noaptea, care fregveneaza locuri se simbolizeaza ceva , care se bucura de fiecare clipa petrecuta, care urasc dar iubesc mai mult, care au mai multi prieteni decat dusmani, care adora viata simpla sau complicata fara sa intrebe nimic...
M-am gandit apoi, rememorand intreaga zi ca atunci nu va avea niciun destinatar, ca din pacate nimeni nu va intruni toate calitatile de mai sus.
Mi-am amintit cat sunt de optimista si m-am decis sa anulez cuvintele negative de mai sus. Voi continua sa cred ca sunt intradevar persoane care merita... printre ele se numara si pasagerul din dreapta mea(din nou scriu in trolebuz)care zambeste tragand din cand in cand cu ochiul la ce am scris pana acum.
Mi-am amintit si voi scrie aceste cuvinte petru toti cei carora le place sa priveasca trenurile cand vin dar le urasc cand pleaca, pentru cei care iubesc martipanul si papusile de portelan, pentru cei care se amuza la glumele cu trestii, pentru cei care nu vor sa piarda, pentru cei cu care ma contrazic, desi ne iubim, pentru cei care ma asculta sincer, pentru cei care nu uita ce spun si in final, fara sa par laudaroasa pentru cei care scriu in trolebuz sub privirile curioase ale celor din jur.
Am uitat : nu in ultimul rand pentru cei care stiu aceste randuri fara sa le fii citit macar, care le stiu pur si simplu.

aishiteru